1 iunie poate avea multiple semnificatii . Poate fi ziua copilului , poate fi ziua cand bogatasii pretind ca le pasa de copiii defavorizati. Sau poate fi ziua care marcheaza 22 de zile pana la bac :(.
Si nu credeam ca o sa fac si pe asta . Dar uitandu-ma la albumul foto al fostilor colegi de la mate info m-a apucat plansul . As si vrut sa nu ma mut , tocmai acum in ultimul an , sa mai stau cu ei . Mi-am dat seama ca desi am detestat in sine liceul meu , o sa fie un asa dor de ei . Pentru ca inseamna foarte mult timp . Timp petrecut cu ei la scoala , timp petrecut cu ei prin bodegi . Si chiar daca cu cei cu care sunt prietena o sa ma revad probabil , simt ca se termina ceva , un mod al relatiei noastre.
Aparent eu plang la fiecare sfarsit. Mi-a venit sa plang cand am vazut un porumbel murind in curte , am plans cand m-am uitat aseara la Notebook.Nu-mi place ca lucrurile sa se termineeeeeeee!
Si totusi in ciuda faptului ca renunt cam la orice forme de socializare pe perioada urmatoarelor saptamani , amuzamentul imi iese in cale oricum : Azi , dimineata , eu , 66 . Un om vorbea tare la telefon in spatele meu " da si am intrat peste ea in casa si am batut-o . Ce ? Ea credea ca vin dupa ea pe strada asa sa aiba martori. Nu, am intrat peste ea si am umflat-o". =))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu